Semana de oración

Săptămână de Rugăciune a Familiei 2017

Unitate in DRAGOSTE

Ce factori contribuie la rodnicia unui pom? Tipul de sămânță, pământul în care se plantează, îngrijirea care i se acordă în timpul creșterii, curățirea, îngrășământul care îl hrănește, apa cu care este udat, soarele care îl încălzește, îngrijirea pe care o primește când apar dăunătorii și afidele, toate ajută la dezvoltarea unui pom sănătos.

Te-ai gândit vreodată ce tip de îngrijire acorzi familiei tale pentru ca Dumnezeu să producă rodul dorit? Cu ce alimentăm viața noastră și căminele noastre pentru ca Duhul Sfânt să poată atinge inima prin căile sufletului, prin cele cinci simțuri? Este esențial să fim conștienți de importanța atenției pe care o acordăm lucrurilor pe care le vedem, auzim, gustăm și atingem, pentru că toate exercită o influență asupra rezultatului final al acțiunilor noastre: o roadă sănătoasă sau una bolnavă. Te-ai gândit vreodată că ceea ce trăiești la nivel spiritual personal îți afectează relațiile și, prin urmare, viața de familie?

Prima roada a Duhului

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea […]” (Galateni 5:22). Dragostea este, poate, unul dintre cuvintele cele mai folosite, fapt care l-a făcut să-și piardă adevărata semnificație pentru mulți. Însă realitatea este că lumea întreagă continuă să se miște datorită unei puteri imense și dezinteresate care se ascunde în spatele acestui cuvânt de nouă litere. Milioane de persoane în întreaga lume dedică fiecare zi din viața lor pentru a sluji altora din dragoste. Mulți alții ajută zi de zi pe bolnavii care zac în spitale și pe solitarii care hoinăresc pe străzi fără nici o speranță. Dragostea este ceea ce îi motivează pe oameni să-și riște viețile pentru a ajuta persoane necunoscute aflate în pericol, atunci când își dau seama de disperarea și nevoia urgentă de ajutor.

Cu temei dragostea este prima roadă a Duhului Sfânt menționată în Biblie, pentru că Cel ce a inspirat-o este prezentat cu titlul cel mai măreț care există: „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Este vorba despre un element esențial al naturii Sale, fapt pentru care privilegiul cel mai mare al ființei umane este să-l primească y să-l reflecte in propria ființă, la locul de muncă, la biserică, cu prietenii, cu vecinii și, în mod special, în familie.

Ne putem închipui oare un cămin în care sa nu existe legături de dragoste între membrii care îl alcătuiesc? Cât timp credeți că ar dura o relație între soți fără dragoste? Sunt multe cupluri care, înainte de căsătorie, semnează în fața notarului un act prin care stabilesc de comun acord regimul separației de bunuri sau condițiile economice pe care soții le vor avea in caz de divorț. Însă orice act de acest tip este inutil când primul element al roadei Duhului este prezent in cămin. În felul acesta, conduși de mâna lui Dumnezeu, membrii familiei vor manifesta dragostea prin priviri tandre, cuvinte amabile, mâini împreunate care oferă siguranța angajamentului la bine si la rău, oferind încredere; o vor manifesta prin îmbrățișări si afecțiune, cuvinte de încurajare în suferință, înțelegere în fața greșelilor, și consolare și impuls în situații grele, pentru ca nu este târziu pentru un nou început.

Ellen White a scris: „Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată. Nu lăsa ca inima aceluia de care ești legat să flămânzească după bunătate și simpatie. […] Prin lucrurile mici ies la iveală cămăruțele inimii. Micile atenții, nenumăratele incidente mici și dovezile de curtoazie în lucrurile obișnuite ale vieții sunt cele care însumează fericirea în viață”.1 De aceea, dragostea nu este rodul întâmplării, ci rezultatul unui act voluntar și controlat, condus de Duhul Sfânt, care face să existe familii care au construit un mediu de dragoste și respect.

Puterea dragostei: Misterioasă și inseparabilă

Ce are dragostea de este capabilă să rupă barierele urii pe care timp de ani de zile ființele umane le-au ridicat? Cum apare acea forță extraordinară în fața unei situații extreme pe care cineva drag nouă trebuie să o înfrunte? Ce îi împinge pe unii părinți la sacrificiul pentru copiii lor, când aceștia au nevoie de atenție constantă? Ce mecanism misterios se acționează pentru a fi în stare să iubim fără limite și în mod egal pe toți copiii noștri? Cine poate înțelege acest lucru? Ai stat vreodată să te gândești cât de minunată este dragostea?

Putem ajunge să o înțelegem parțial, apropiindu-ne de lumea în care Dumnezeu a făcut primul pas în persoana lui Isus. Însă avem nevoie de eternitate pentru a o descoperi în dimensiunile care astăzi sunt de necuprins.

Familiile noastre trebuie sa aibă la bază acest tip de dragoste, care nu v-a putea fi înfăptuită decât prin aproprierea noastră de Dumnezeu. De aceea, apostolul Pavel a scris cu o convingere profundă: „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pri- mejdia, sau sabia?” (Romani 8:35); și a afirmat: „nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:39).

Prin dragoste, legătura dintre Dumnezeu și oameni poate fi atât de puternică sau atât de fragilă, în funcție de decizia pe care o luăm la un moment dat de a o accepta sau de a o respinge. Dumnezeu ne oferă atenția Sa necondiționată, o dragoste de nemăsurat, care este superioară dragostei dintre soți, din familie sau dintre prieteni. Este vorba despre o dragoste care transcende emoțiile și înțelegerea. O dragoste care trece dincolo de circumstanțe, pe care Isus a notat-o în Matei 5:44: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc”.

Când citim aceste cuvinte ale lui Isus, probabil ne gândim: „Glumești? Nu pot sămi iert soția pentru cuvintele jignitoare pe care mi le-a adresat ieri”; sau „Nu mai pot să-l văd pe soțul meu după tot ce mi-a făcut”; sau „Cum voi mai putea avea încredere în părinții mei după ce m-au dezamăgit?”.

Dragostea despre care vorbește Dumnezeu aici este mai presus de greșelile pe care le putem face sau ale căror victime suntem. Nu este vorba de dragostea fileo, afectivă, rezultatul cunoașterii și conviețuirii cu membrii familiei, ci de dragostea agape, DRAGOSTEA cu majuscule, cea care așteaptă zilnic întoarcerea fiului risipitor; dragostea care restaurează pe cel care se întoarce acasă cu părere de rău pentru greșelile făcute; dragostea celui care este capabil de a sărbători în cinstea celui care a risipit moștenirea primită în plăcerile cele mai josnice ale acestei lumi, dar care acum se întoarce la viața și în căminul pe care n-ar fi trebuit să-l părăsească niciodată.

Acestă dragoste de neînțeles pentru mulți este cea pe care Domnul nostru a arătat-o atunci când i-a vindecat pe cei bolnavi, sau când l-a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain; când a murit pe crucea Calvarului pentru omenirea care nu dorea să știe nimic despre El. Este dragostea manifestată în învierea din morți ca Învingător asupra păcatului și a consecințelor lui, pentru ca noi să putem avea viață veșnică lângă El. Această dragoste de neînțeles este cea care continuă să sensibilizeze inimile multor familii pentru a rămâne unite, în ciuda problemelor și atacurilor vrăjmașului.

Componenta vitală

Din momentul în care a creat lumea și ne-a adus la viață, Dumnezeu a dorit să ne arate că există două porunci a căror împlinire poate să umple golul din viețile noastre: prima, dragostea față de Dumnezeu: „Să iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău”; și a doua, dragostea față de cei care ne înconjoară: “și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22: 37, 39).

Cât de important este să facem din această sursă de dragoste a lui Dumnezeu punctul central al vieților noastre! In familiile noasre, în relația de respect dintre soți, în relația cu copiii noștri și cu ceilalți membrii ai familiei, în bisericile noastre, ca o evidență în fața lumii a prezenței lui Dumnezeu în noi.

Când anii vor trece, dincolo de momentele de fericite și de problemele prin care am trecut, dragostea lui Dumnezeu în inima familiilor noastre va fi cea care va menține vie speranța veșniciei. Indiferent de cât de importante ar părea alte lucruri în această viață, să nu uităm niciodată: „dacă n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. […] Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea” (1 Corinteni 13:3, 13).

Doresc ca acest principiu divin să călăuzească viețile noastre!

1 Ellen White, Căminul adventist, p. 107.

Întrebări pentru meditație și discuție

  1. Cum putem recupera valoarea dragostei în sânul familiei noastre într-o formă practică?
  2. În ce măsură este influențată viața ta de dragostea lui Dumnezeu?
  3. Reflectă biserica primul element al roadei Duhului Sfânt? Cum poți contribui la acesta?

La Revista Adventista se reserva el derecho de aprobar, ocultar o excluir comentarios que sean ofensivos y que denigren la imagen de cualquier persona o institución. No se responderán consultas sobre este asunto. Serán aceptados en este espacio solo comentarios relacionados a noticias y artículos y no anuncios comerciales. Por favor, que tu comentario sea respetuoso y cortés con el autor y con otros lectores.