BLÂNDEȚEA și familia

Cu ocazia unui seminar despre roada Duhului Sfânt, predicatorul i-a întrebat pe cei prezenți: „Este nevoie ca toți să cultive blândețea?” Răspunsurile au fost variate și oarecum confuze. Ascultătorii nu se puneau de acord asupra răspunsului corect, pentru că majoritatea celor prezenți aveau percepția că blândețea nu ar trebui să fie o caracteristică a tuturor, ci este o virtute manifestată doar în anumite persoane. La auzul răspunsurilor, predicatorul a întrebat: „Ce cuvinte sunt sinonime cu blândețea?” Răspunsurile cele mai remarcabile au fost umilința, supunerea și lașitatea.

Atunci când încercăm să definim o personalitate sau un temperament, există o tendință greșită, și anume aceea de a asocia blândețea cu lipsa de caracter, de motivație și cu lașitatea. Dicționariul Merriam-Webster definește persoana „blândă” ca „deficitară în duh și curaj”.1

Ce este blândețea?

Blândețea caracterului este lipsa orgoliului sau vanității, îi ajută pe oameni să facă față suferinței, să aibă răbdare în fața ofenselor și să controleze iritarea. Este una dintre cele nouă fericiri pe care Isus le-a inclus în Predica de pe Munte: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!” (Matei 5:5). Blândețea se manifestă prin delicatețe și bunătate în relații; este lipsită de aroganță sau de prezumție. Persoanele blânde sunt deschise spre învățare și dispuse să accepte disciplina din mâna lui Dumnezeu.

În relațiile dintre oameni, blândețea ne conduce spre a-i valora pe ceilalți fără deosebire și a refuza să ne considerăm superiori altora, evitând o atitudine de subestimare personală. Este recunoașterea valorii de neprețuit pe care Dumnezeu o dă omenirii. Cu toate acestea, blândețea nu este o virtute care se manifestă doar în relația cu semenii noștri. În relația noastră cu Dumnezeu, ne conduce la recunoașterea faptului că El este sursa acestui har. Biblia o descrie ca fiind o atitudine mintală față de Dumnezeu și față de aproapele. O persoană blândă își recunoaște nevoia și dependența, se încrede în Dumnezeu și Îi permite să o conducă după voia Lui.

Prautes este termenul grecesc tradus ca „blândețe”; apare de paisprezece ori în Noul Testament și se referă la supunerea față de Dumnezeu. Termenul se folosea, de asemenea, pentru a se referi la un animal sălbatic care trebuia să fie domesticit. Calul care înainte era sălbatic dar a devenit supus prin ham și căpăstru, devine blând (praus).2 Controlul exercitat asupra unui animal sălbatic are ca rezultat domesticirea lui; animalul nu-și pierde puterea, dar a învățat să o controleze într-un mod util.

Ellen White spune: „Cel mai prețios rod al sfințeniei este harul blândeții. când acest har ține frânele sufletului, felul omului de a fi e modelat de influența sa. Un astfel de suflet așteaptă neîncetat pe Dumnezeu și își supune voința voinței Sale. Priceperea sa prinde orice adevăr divin și voința sa se plea- că în fața oricărui principiu divin, fără a se îndoi sau murmura. Adevărata blândețe îmblânzește și supune inima și dă minții destoinicie ca să-și întipărească bine cuvântul. Ea aduce gândurile la supunere față de Isus Hristos; deschide inima la Cuvântul lui Dumnezeu […]”.3 Înțelepții greci au înțeles acest cuvânt ca fiind „capacitatea de a rezista la reproșuri, de a nu se răzbuna, de a rezista provocărilor și de a dezvolta pacea și stabilitatea în duh”. Cine avea această calitate era considerat o persoană înțeleaptă și puternică.4

Blândețea este unul dintre avantajele spirituale ale roadei Duhului (Galateni 5:22). Este rezultatul unei vieți conectate la Hristos, beneficiul spiritual pentru cei care umblă cu Dumnezeu. Temperează supărarea, ca nu cumva să devină vreodată mânie necontrolată și să suporte efectele ei necontrolabile. În Efeseni 4:26, Pavel ne îndeamnă: „Mâniaţi-vă și nu păcătuiţi”. Nervii și indignarea fac parte din identitatea noastră și vor exista situații care să le provoace, dar nu acesta este motivul pentru care păcătuim, ci pentru mânia pe care o manifestăm atunci când ne pierdem controlul înaintea unei situații concrete. Atunci când exprimarea furiei este direcționată greșit, duce la un comportament dezordonat. De aceea, Biblia o consideră păcat. În relațiile noastre personale și de familie blândețea joacă un rol cheie ca element de moderație și pace.

Exemple biblice

Moise. În Numeri 12:3, Biblia afirmă: „Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului”. Cu toate acestea, într-una dintre istorisirile despre viața lui în Egipt, putem vedea dovezi ale unei persoane care, încercând săși impună punctul de vedere, pierde controlul asupra situației și sfârșește prin a comite un act contrar legii lui Dumnezeu. Viața lui Moise este un exemplu a transformării pe care Dumnezeu o poate face în om, atunci când acesta se lasă condus de El. Procesul acesta i-a oferit lui Moise calități care i-au permis să-și gestioneze viața, să meargă mai departe și să nu repete greșelile făcute în trecut.

Petru. A fost unul dintre apostolii cei mai remarcabili. La începutul relației lui cu Isus, era îndrăzneț și impulsiv, gata să vorbească și să acționeze sub impulsul momentului, înainte de a avea o înțelegere clară asupra a ceea ce era el însuși sau ceea ce avea de spus. În Marcu 14:29, Petru a promis că nu avea să-L părăsească pe Domnul Isus niciodată. Și chiar în noaptea aceea s-a lepădat de mai multe ori. Înainte de arestarea lui Isus, a reacționat violent (Ioan 18:10), dar transformarea pe care Duhul Sfânt a făcut-o în viața lui ne arată o imagine a lui Petru care nu are nimic de-a face cu cea de dinainte: acum iese în evidență prin acele lucruri care înainte îi lipseau.

Domnul Isus. Este exemplul suprem de blândețe și așa S-a și caracterizat pe Sine în Matei 11:29: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Și-a supus toată voința Sa Tatălui, în lucrarea Lui a arătat putere asupra bolii, naturii, demonilor și morții. Lucrările lui au fost o reflectare a puterii lui Dumnezeu, fără lașitate sau mândrie, ci cu blândețe autentică. Isus a demonstrat cea mai mare virtute a celor blânzi, curaj fără vitejie, putere fără violență și victorie fără aroganță.

Blândețea nu constă în a ceda în mod continuu drepturile noastre altora. Nu este calea pentru a dezvolta un caracter slab, ci unul puternic. De aceea, puterea din punct de vedere biblic diferă de ceea ce societatea de astăzi consideră ca atare. În 2 Timotei 2:25 se recomandă slujitorului lui Dumnezeu „să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului”. A-i mustra pe ceilalți este o sarcină care implică curaj, deși este foarte greu de îndeplinit în cazul în care lașitatea copleșește inimile noastre. Cu toate acestea, cu un spirit blând arătăm puterea potrivită și flexibilitatea necesară. Blândețea biblică nu este o virtute generală cu care ne naștem, ci este un dar pe care, indiferent cum suntem, îl putem dobândi cu ajutorul lui Dumnezeu. Coloseni 3:12 ne invită: „Astfel, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcațvă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare”. Blândețea poate face parte din caracterul nostru dacă o cerem în fiecare zi, în comuniunea noastră cu Domnul Isus.

Blândețea în familie

În contextul familial, este foarte de dorit ca membrii săi să dezvolte această valoare, deoarece ea va conduce la armonie și va ajuta în luarea deciziilor:

1. „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși” (Filipeni 2:3). Soțul, soția și copiii blânzi își înțeleg micimea înaintea lui Dumnezeu și, în relațiile dintre ei, vor folosi cuvinte de apreciere și vor căuta binele celorlalți.

2. „Privirile trufașe și inima îngâmfată, această candelă a celor răi nu este decât păcat” (Proverbe 21:4). Mândria și superioritatea denaturează ființa umană, distrug prieteniile și relațiile de cuplu și dezbină familiile. Pentru a le evita, blândețea este cheia.

3. „De aceea lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele” (Iacov 1:21). Acceptarea voinței lui Dumnezeu prin Cuvântul Său aduce beneficii nenumărate pentru viața noastră.

4. „Fraților, chiar dacă un om ar cădea de- odată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu” (Galateni 6:1). Atunci când vrem sa corectăm o greșeală si tratăm cu cei care se opun, trebuie sa avem un duh blând: „Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului” (2 Timotei 2:24, 25).

5. „Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste” (Efeseni 4:1, 2). Atunci când blândețea este trăită în familie în viața de zi cu zi, aceasta va avea ca rezultat o relație armonioasă și plină de pace.

 

1 Dicționarul Merriam-Webster, consultat: 25 noviembre 2016.

2 W.E. Vine, Diccionario expositivo de palabras del Anti- guo y del Nuevo Testamento exhaustivo de Vine, Nash- ville, TN: Grupo Nelson, 2007, p. 530.

3  Ellen White, Sfințirea vieții, p. 14.

4  William Barclay, New Testament Words, Louisville, KY, Westminster: John Knox Press, 1974, p. 241.

 

Întrebări pentru meditație și discuție

1.Te consideri o persoană blândă? Identifici în viața ta vreun aspect al persoanei a cărei atitudine este caracterizată prin blândețe?

2. Cum se poate arăta această roadă a Duhului altora?

3. Ce efect crezi că va produce o atitudine blândă din partea ta în familie?

 

COMENTARIOS

Se reserva el derecho de aprobar, ocultar o excluir comentarios que sean ofensivos y que denigren la imagen de cualquier persona o institución. No se responderán consultas sobre este asunto. Serán aceptados en este espacio solo comentarios relacionados a noticias y artículos y no anuncios comerciales. Por favor, mantenga todos los comentarios respetuosos y corteses con los autores y con otros lectores.

Author Maicer Antonio Romero, Pastorul bisericii din Tenerife (Insulele Canare), Uniunea Adventistă Spaniolă