BUNĂTATEA și FACEREA DE BINE

Facerea de bine și bunătatea sunt atât de strâns legate între ele încât uneori sunt greu de deosebit. Aceasta este datorită faptului că cele două au de a face cu bunăvoința, mila și compasiunea. Amândouă sunt legate de modul în care îi tratăm pe ceilalți. Cu toate acestea, așa cum vom descoperi în rândurile ce urmează, cei doi termeni au etimologii și rădăcini diferite, ceea ce îi distinge nu numai din punct de vedere lingvistic, ci și din punct de vedere al semnificației.

Pe de o parte, cuvântul „bunătate” provine din termenul grecesc kretos care înseamnă ‘afabilitate’. O persoană afabilă are un temperament blând, liniștit și delicat. Cuprinde, de asemenea, sensibilitate, compasiune și delicatețe.1 Pe de altă parte, expresia „facere de bine” provine din termenul grecesc agathosune și înseamnă ‘neprihănire în inimă și în viață, în motive și în comportament’.2 Facerea de bine este partea practică a bunătății, care reprezintă partea simțirii.

În Scriptură, facerea de bine implică nu doar un comportament corect, ci și evitarea opusului, a răului. Este sfințenia pusă în practică; provine dintr-un interes pentru bunăstarea altora și se manifestă prin fapte serviabile și cuvinte amabile. Persoana care face bine se preocupă de aproapele său și evită orice lucru care l-ar putea prejudicia. Este prietenoasă, plină de compasiune, generoasă și plină de considerație față de ceilalți.

Facerea de bine și păcatul

În Eden, când Dumnezeu i-a creat pe primii noștri părinți, Și-a manifestat bunătatea prin a-i aduce într-o lume perfectă și frumoasă și le-a dat posibilitatea de a avea o prietenie strânsă și profundă cu El. Din nefericire, odată cu intrarea păcatului în lume, prima familie s-a deconectat de la Sursa de bunătate, fapt care a afectat nu doar relația lor cu Dumnezeu, ci și unitatea lor ca familie. Odată cu aceasta, au sosit răutatea, ticăloșia, cruzimea, amărăciunea, dușmănia, mânia, toate acestea fiind atitudini antagonice ale bunătății și blândeții.

Una dintre primele consecințe evidente ale păcatului poate fi văzută în modul în care Cain s-a purtat cu fratele său. Este posibil ca, înainte de finalul tragic al lui Abel, să fi avut loc o dezlănțuire de furie verbală, prin cuvinte jignitoare și arțăgoase, contrar planului original al lui Dumnezeu ca exprimare a bunătății. Această confruntare verbală a crescut progresiv, transformându-se în ranchiună și ură, sentimente care au favorizat asasinatul pe care l-a comis Cain împotriva fratelui său.

Din acel moment, spiritul antagonist față de voia lui Dumnezeu a continuat să se extindă în întreaga omenire. Acest lucru a afectat relațiile dintre națiuni, popoare, familii și, în special, cuplurile în relația cu copiii lor. Toate acestea s-au produs împotriva voinței lui Dumnezeu.

Planul lui Dumnezeu prin bunătate și facere de bine

Una dintre calitățile lui Dumnezeu este bunătatea, fapt ce constituie o descriere a esenței Sale. Dumnezeu este bun prin natura Sa, așa cum citim în Psalmul 34:8: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul. Ferice de omul care se încrede în El!”. El este temelia bunătății și a binelui.

De la începutul timpului, Dumnezeu Și-a manifestat bunătatea prin patriarhi și profeți, dorind să călăuzească și să conducă poporul Său pe calea cea dreaptă. Mai târziu, a continuat exprimarea acesteia în viața Fiului Său, care a fost o oglindire a bunătății Tatălui în timpul petrecut pe acest pământ. Faptele și acțiunile Lui vorbeau despre iubirea Celui care L-a trimis, cum ne arată următoarele exemple:

• Într-un timp în care copiii nu erau valorați în contextul public al societății, Isus i-a tratat cu dragoste, demnitate și bunătate atunci când a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei” (Matei 19:14). Nu doar că i-a apreciat, dar i-a dat ca exemplu pentru intrarea în Împărăția cerurilor.

• Când cărturarii și fariseii, mișcați de un duh de dreptate aparentă, au adus-o pe femeia prinsă în preacurvie la Isus și au vrut să o ucidă cu pietre,El a acționat cu bunătate, oferindu-le posibilitatea să se pocăiască de păcatele lor și să-și redirecționeze viața.

• În parabola samariteanului milos, Isus nu a arătat doar modul plin de amabilitate în care trebuie să-l tratăm pe aproapele nostru, ci a folosit exemplul lui pentru a dărâma prejudecățile care existau împotriva samaritenilor.

•  Isus, Fiul lui Dumnezeu, darul cerului, a fost trimis în această lume pentru ca să ne răscumpere de păcatele noastre, pentru ca „oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16).

Dumnezeu vrea ca noi să fim buni și să facem bine

În Efeseni 5:1, apostolul Pavel ne îndeamnă să călcăm pe urmele lui Dumnezeu. În același mod în care povestirile biblice arată mila și bunătatea lui Dumnezeu, El dorește să-Și exprime bunătatea și iubirea prin noi astăzi, ast- fel încât să putem fi canale ale milei Sale.

„Însemnul creștinismului nu este o insignă exterioară și nici purtarea unei cruci sau a unei coroane, ci este ceea ce se dă pe faţă ca rezultat al unirii dintre om și Dumnezeu. Prin puterea harului Său, manifestat în transformarea caracterului, lumea trebuie să fie convinsă că Dumnezeu și-a trimis Fiul ca Răscumpărător al ei. Nici o altă influenţă care poate înconjura sufletul omenesc nu are o asemenea putere ca influenţa unei vieţi lipsite de egoism. Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este un creștin iubitor și iubit”.3

Dacă există un loc în care Dumnezeu dorește să se manifeste aceste roade atât de importante ale Duhului Sfânt, acesta este căminul. Planul lui Dumnezeu pentru familie, încă de la început, a fost ca membrii ei să se trateze cu o astfel de bunătate și blândețe, încât sa fie instrumente folositoare într-o societate prea plină de egoism, suferință, disperare și singurătate.

Facerea de bine și bunătatea în familie

Pentru ca părinții să poată transmite aceste valori importante copiilor lor, ei trebuie mai întâi să experimenteze semnificația recunoștinței pentru bunătatea lui Dumnezeu. Astfel vor înțelege că viața lor trebuie să fie o reflectare a acestei realități. Plecând de la această premisă, atunci când apar copiii, ei vor fi martori la faptele de bunătate pe care părinții lor le exprimă unul față de altul și față de cei din jurul lor.

Copiii vor crește într-un mediu în care vor domni respectul, amabilitatea, generozitatea și alte valori derivate din bunătate. Și încă de mici li se va aplica vaccinul împotriva unei epidemii a societății contemporane: egoismul.

Bunătatea se va exprima, de asemenea, în modul în care comunicăm, deoarece vorbirea noastră este esențială în obținerea unei atmosfere de armonie. Cât de multe probleme, răni, tensiuni și lupte ar fi putut fi evitate dacă am fi fost atenți nu doar la ceea ce spunem, dar și la forma în care o facem! După cum ne spune Pavel în Romani 15:14: „Sunt încredințat că sunteți plini de bunătate, plin și de orice fel de cunoștință și, astfel, sunteți în stare să vă sfătuiți unii pe alții”. Dacă este nevoie de mustrare, aceasta să fie motivată de bunătate, nu de mânie sau dușmănie.

„Din fiecare cămin creștin va străluci o lu- mină împrejur. Iubirea va fi vădită în acţiune. […] dovedindu-se prin bunătate, grijă faţă de ceilalţi și curtoazie duioasă, neegoistă. Există cămine în care este îndeplinit acest principiu — familii care I se închină lui Dumnezeu și în care domnește adevărata iubire. Din aceste cămine, rugăciunea de dimineaţă și de seară se înalţă spre Dumnezeu precum tămâia cea plăcut mirositoare, iar îndurările și binecuvântările Sale coboară asupra celor care le cer, ca roua dimineţii”.4

Micile acte de bunătate făcute în fiecare zi în cercul familiei unesc inimile și lasă amprente care vor influența pentru totdeauna atitudinea pe care membrii familiei o vor avea față de viață. Pe internet au devenit virale videoclipurile care prezintă exemple de oameni care îi ajută pe ceilalți și efectul pe care aceste acțiuni le produc.5 Este vorba de persoane care, mișcate de bunătate, acționează atunci când identifică o nevoie, având ca rezultat dorința celui ajutat de a face aceleași lucruri pentru alții.

Așa cum declară psihologul Bernabé Tierno, atunci când copiii noștri cresc cu aceste exemple în căminul lor, vor deveni persoane

„cu calități și valori umane de rang superior care dau consistență personalității și manifestă un nivel ridicat de maturitate mintală, psihică și emoțională […], dau sens și coerență comportamentului și îi îndepărtează de ego- ism și de superficialitate”.6

Cum putem arăta mai multă bunătate în familie?

Există mici acțiuni de zi cu zi care ne pot ajuta să ne exprimăm bunătatea prin amabilitatea față de cei dragi:

• Laudă în mod sincer, fără lingușire, partenerul de viață și copiii. Acest mic detaliu poate să le însenineze ziua.

• Învață-l pe copilul mai mare să fie respectuos cu fratele său mai mic. Acest lucru va promova părtășia și va dezvolta în el un sentiment de responsabilitate.

• Învață-i pe copiii mici să aibă grijă de jucăriile lor, pentru ca într-o zi să le poată oferi altor copii lipsiți de resurse.

• Pregătește sandwich-uri sau pachețele cu alimente care pot fi oferite persoanelor care nu au ce mânca.

• Încurajați-vă copilul să pregătească o felicitare pentru colegii de clasă care sunt bolnavi sau descurajați.

• Învățați-i pe copii valoarea conviețuirii și a respectului pentru bunici. Ascultarea este, de asemenea, un act de bunătate.

• Ia-ți timp în fiecare zi să petreci cu copiii tăi, pentru a citi cu ei povestiri din Biblie care să ilustreze bunătatea și blândețea lui Dumnezeu.

Să facem din casele noastre o reflectare clară a unor vieți călăuzite de Dumnezeu în bunătate și facere de bine!

1 Comentariul Biblic Adventist, vol. 6, p. 980.
2 Antonio Gilberto da Silva, Vida abundante, p. 130.
3 Ellen White, Divina vindecare, pag. 470.
4 Ellen White, Căminul adventist, p. 37.
5 Inspirate de filmul Pay It Forward (Cadena de favores), de Mimi Leder.
6 Bernabé Tierno, Valores Humanos, vol. 1, p. 171.

 

Întrebări pentru meditație și discuție

  1. Poți identifica gesturile de bunătate primite de la cei apropiați?
  2. Ce influență are în viața ta bunătatea lui Dumnezeu?
  3. Crezi că exemplul familiei tale îi poate încuraja pe cei din jurul tău să fie mai buni?
  4. Eşti mulțumit de bunătatea care se exprimă în familia ta?

COMENTARIOS

Se reserva el derecho de aprobar, ocultar o excluir comentarios que sean ofensivos y que denigren la imagen de cualquier persona o institución. No se responderán consultas sobre este asunto. Serán aceptados en este espacio solo comentarios relacionados a noticias y artículos y no anuncios comerciales. Por favor, mantenga todos los comentarios respetuosos y corteses con los autores y con otros lectores.

Author Lourdes Estalayo Izarra, Pastor al bisericilor Huesca și Las Fuentes (Zaragoza), Capelan al Colegiului Rígel, Uniunea Adventistă Spaniolă